Cum am încercat să-i furăm morții jumătate dintre victimele noului coronavirus

De mai bine de șase luni omenirea se străduiește să găsească leacuri împotriva infecției cu noul coronavirus. Unul dintre aceste leacuri se găsește în venele celor care s-au vindecat deja de boala care a întors pe dos omenirea: anticorpii dezvoltați de cei infectați sunt unul dintre cele mai eficiente antivirale. Ultimele studii publicate de medicii americani arată că prin administrarea de plasmă convalescentă se reduce cu jumătate mortalitatea pacienților spitalizați. Mai mult, dacă terapia este administrată în primele patru zile de la apariția simptomelor, mortalitatea se poate reduce chiar de trei ori.

Dar la începutul lunii martie, în România, nimeni din Ministerul Sănătății nu lua în serios acest tratament, deși mai multe reviste științifice prestigioase publicaseră deja articole despre potențialul plasmei convalescente[1]. Mai mult, specialiștii din fruntea sistemului național de transfuzie negau vehement potențialul plasmei convalescente, așa cum de peste 10 ani neagă necesitatea colectării de plasmă umană pentru fabricarea de medicamente esențiale, de care depinde viața a peste 20.000 de români (imunoglobuline, factori de coagulare, albumină, fibrinogen)[2].

În aceste condiții, pentru că aveam experiență în terapiile cu plasmă și medicamente derivate din plasmă, am început discuții cu autoritățile pentru ca și România să colecteze plasmă convalescentă, astfel încât să poată asigura accesul pacienților la această terapie cu un potențial foarte bun[3]. Și pentru că centrele de transfuzie din România nu aveau deloc echipamente și consumabile de colectare de plasmă (plasmafereză) am oferit gratuit primele trei echipamente și 3000 de kituri de recoltare. Astfel, am ajuns să semnăm la sfârșitul lunii martie (30 martie 2020) un protocol de donație cu Ministerul Sănătății, prin care noi puneam la dispoziție echipamentele și consumabilele pentru colectarea de plasmă, iar autoritățile se obligau să aprobe imediat cadrul legal pentru donarea de plasmă convalescentă, să organizeze o campanie de informare și de promovare a donării și să realizeze registrele on-line ale donatorilor de plasmă convalescentă și ale receptorilor (pacienți care au primit transfuzie cu plasmă convalescentă)[4].

În protocolul de donație am prevăzut că plasma convalescentă urma să fie folosită atât pentru tratamentul pacienților, dar și pentru imunizarea pasivă a persoanelor vulnerabile, conform recomandărilor din literatura de specialitate. Așa am început lupta împotriva morții, căreia am încercat să-i furăm cât mai multe dintre victimele infectate cu noul coronavirus. O voi prezenta în cele ce urmează.

Corul bocitoarelor

Imediat după anunțarea donației, a existat în sfârșit o mobilizare a specialistelor din sistemul de transfuzie. Dar nu ca să colecteze plasmă convalescentă, ci ca să oprească acest proiect național. Și au început să plângă pe la ușile ministrului sau în urechile presei[5].

La început, au spus că nu pot recolta plasmă convalescentă pentru că mai întâi ar trebui să cumpere niște echipamente noi, care să testeze nivelul de anticorpi anti-SARS-COV-2[6]. Am demonstrat imediat că afirmația lor este falsă; am contactat specialiștii din SUA, Italia, Franța, Germania și am obținut de la ei liste cu echipamentele pe care le folosesc. Toate existau deja în dotarea centrelor de transfuzie sau a spitalelor noastre.

Apoi, au spus că transfuzia cu plasmă poate fi foarte periculoasă pentru pacientul critic[7]. Am contactat din nou aceiași specialiști străini care coordonau în țările lor programele de colectare și administrare a plasmei convalescente și am obținut datele privind reacțiile adverse severe: maxim 1% dintre pacienți pot avea reacții adverse și doar 0,3% reacții adverse severe.

Atunci au început să spună că donația venită din partea unui privat, care de ani de zile spune că vrea să colecteze plasmă pentru a fabrica medicamentele pe care România le importă, sigur ascunde un interes nelegitim[8]. Interesul era foarte transparent: în primul rând, să colectăm, în sfârșit, plasmă și în România; în al doilea rând, să reușim să demonstrăm că privatul nu este un dușman, ci este parte a societății și are resurse care pot contribui la salvarea de vieți.

Pentru că nu au reușit să blocheze proiectul, au înțeles că tot la ele este controlul, astfel că pot să îngreuneze foarte mult procesul. Așa că au întârziat adoptarea metodologiei naționale privind colectarea, testarea, procesarea, depozitarea, distribuția și administrarea de plasmă convalescentă. După o întârziere de peste 3 săptămâni, i-au dat Ministrului să semneze o metodologie mult mai restrictivă decât ghidul european, care restricționa eligibilitatea la doar 30% dintre posibilii donatori, deși ghidul european dă acces la donare tuturor persoanelor infectate și vindecate[9].

Apoi au întârziat aproape o lună de zile instalarea și punerea în funcțiune a echipamentelor. Ba chiar echipamentul trimis de Ministerul Sănătății la Timișoara a fost refuzat de centrul de transfuzie[10]. Pentru a justifica aceste întârzieri, au continuat să se plângă că nu au suficient spațiu unde să instaleze echipamentul, că nu au personal, că nu au alte dotări pe care le considerau absolut necesare, că nu au donatori, că nu au nevoie… în general că „nu au” sau „nu pot” sau „nu se poate”[11].

În tot acest cor de bocitoare am găsit totuși și câteva șefe de centre de transfuzie care au luat echipamentele și au început imediat colectarea[12]. Așa că de la doar 3 echipamente, câte am donat inițial Ministerului Sănătății, am instalat până azi (luna august 2020) 18 echipamente, care sunt utilizate gratuit (am dat inclusiv consumabilele gratuit)[13].

Tăcerea medicilor

Am admirat în toată această perioadă medicii din SUA, Italia, Franța, Germania, Marea Britanie, Spania, Suedia, Canada, Republica Moldova și din alte țări care s-au comportat ca niște lideri adevărați, vorbind publicului despre beneficiile terapiei cu plasmă convalescentă și despre cât de important este ca toți cei vindecați de COVID-19 să doneze plasmă[14]. În toată această perioadă, România a rămas o țară în care terapia cu plasmă convalescentă nu a avut un purtător de cuvânt dintre medici. Asta deși, în privat, am primit multe încurajări și chiar susținere. Dar era nevoie de mai mult: era nevoie de un medic cu reputație care să-și asume rolul de lider al acestui proiect.

Fără un lider medical, colectarea și administrarea de plasmă convalescentă a devenit un subiect marginal în spitalele care tratau COVID-19. Mai mult, chiar și pentru public, plasma convalescentă a rămas în zona controverselor, fie considerată o terapie excentrică, fie una destinată exclusiv celor cu pile sau bogaților. Nu în ultimul rând, tăcerea medicilor i-a făcut pe cei din conducerea Ministerului Sănătății să rămână pasivi sau chiar circumspecți.

Astfel, tăcerea medicilor i-a făcut mult mai influenți pe cei care au pariat împotriva plasmei convalescente, indiferent de motive sau interese. Atunci când compari ceea ce s-a întâmplat în această perioadă în România și în celelalte țări care colectează și administrează plasmă convalescentă nu are cum să nu te izbească această tăcere a medicilor în privința acestei terapii, care este unul dintre cele trei tratamente care au dovedit eficiență (alături de remdesivir și dexametazonă).

Statul a refuzat donațiile private, dar și fondurile nerambursabile oferite de UE

Luați de val, dar mai ales pentru că am fost asaltați de partenerii noștri tradiționali care s-au oferit să ne sprijine, am suplimentat oferta de echipamente și consumabile gratuite de colectare de plasmă: de la 3 echipamente de plasmafereză la 50 și de la 3 000 de kituri de colectare la 9 000. Astfel că, pe 3 aprilie 2020, ne-am adresat din nou Ministerului Sănătății pentru a oferi aceste echipamente suplimentare, care ar fi putut ajunge în fiecare dintre centrele județene de transfuzie. Conducerea Ministerului a cerut un punct de vedere de la șefii transfuziei, iar aceștia au refuzat, înșirând multe puncte care începeau iar cu „nu avem”, „nu putem”, „nu se poate”[15].

Totuși, am reușit să instalăm 18 echipamente – 3 echipamente donate Ministerului și încă 15 solicitate și puse la dispoziție gratuit autorităților locale. Am rămas în depozitul producătorului cu 32 de echipamente, iar România a rămas cu 22 de județe în care nu se poate recolta plasmă prin plasmafereză[16].

Mai mult, pentru că reglementările europene privind donarea, testarea, procesarea, depozitarea, distribuția și administrarea de plasmă impun anumite proceduri, pentru care sunt necesare echipamente pe care sistemul nostru de transfuzie nu le deține, am venit cu o nouă donație: 3 echipamente de testare NAT, 5 echipamente de inactivare virală, 5 echipamente de congelare ultra-rapidă, congelatoare pentru depozitare de mare capacitate. Aceste echipamente erau destinate organizării acelor bănci regionale de plasmă convalescentă, care să poată testa, procesa și depozita plasma conform standardelor europene. O altă variantă era ca aceste echipamente să fie instalate la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Tehnico-Medicală „Cantacuzino”, care să devină astfel depozitarul central al plasmei convalescente recoltată de la donatorii români. Fără nici un fel de explicații, statul român a refuzat toate aceste echipamente, în valoare totală de peste 3,5 milioane euro[17].

Între timp, Uniunea Europeană, stimulată de rezultatele promițătoare a plasmei convalescente, a aprobat în cadrul Emergency Support Instrument, alocarea unei sume de 40 milioane euro pentru sistemele publice de transfuzie din țările membre, sub formă de granturi pentru achiziția de echipamente și consumabile de plasmafereză[18]. Spre surpriza tuturor, România nu a depus nici o solicitare de finanțare, motivul invocat de șefii sistemului național de transfuzie și reluat în fața jurnaliștilor de conducerea Ministerului Sănătății fiind halucinant: „În acest moment nu suntem pregătiți, pentru că nu avem personal suficient, nu avem cadrul legal, nu avem donatori suficienți”.

Modele de bune practici din alte țări

Sunt foarte multe țări care colectează și administrează cu bune rezultate plasma convalescentă. La nivelul Uniunii Europene, 24 dintre cele 27 țări membre raportează date privind colectarea și administrarea de plasmă convalescentă COVID-19 în portalul special creat de Comisia Europeană, pentru a înlesni schimbul de bune practici și cooperarea dintre specialiștii europeni. Sunt 2 țări care nu colectează și nu administrează, plus România care nu raportează și nu cooperează în cadrul studiilor clinice derulate la nivel european.

Pentru că la nivel internațional sunt multe modele de organizare a colectării de plasmă, am să aleg trei exemple: a) Statele Unite, unde colectarea, testarea, procesarea si depozitarea se realizează în centre private; b) Marea Britanie, unde colectarea se face în centrele de transfuzie de stat și c) Republica Moldova, o țară cu o populație de cinci ori mai mică decât România, dar care a colectat de trei ori mai multe doze de plasmă convalescentă decât România.

  1. a) Statele Unite ale Americii au fost printre primele țări care au autorizat administrarea plasmei convalescente ca tratament pentru pacienții cu forme severe (26 martie 2020). Acolo se derulează în prezent cel mai mare proiect medical, care reunește peste 14.000 de medici din peste 2.700 de spitale. Până în prezent, peste 100.000 de pacienți COVID-19 au fost tratați cu plasmă convalescentă, medicii americani obținând o scădere a mortalității până la sub 10% dintre cei care au primit acest tratament[19].

De asemenea, în Statele Unite a fost autorizată administrarea de plasmă convalescentă pacienților spitalizați, chiar din primele trei zile de la internare (Emergency Use Authorization).

Medicii și autoritățile americane au derulat campanii intense de informare cu privire la donarea de plasmă convalescentă. De asemenea, pentru a stimula donarea, conform legislației americane, donatorii primesc o compensație financiară, care poate varia între 75 USD și 100 USD pentru fiecare donare.

Medicii americani au publicat deja studii de siguranță privind administrarea de plasmă, realizate pe 20.000 de pacienți care au primit acest tratament. Rezultatele evidențiază că plasma convalescentă este sigură, în condițiile în care doar 1% dintre pacienți au avut reacții adverse, respectiv doar 0,3% au avut reacții adverse severe[20].

În prezent, se derulează studii randomizate, care evaluează eficiența. Medicii americani au publicat deja o analiză realizată pe baza mai multor studii randomizate derulate pe un total de 700 de pacienți. Datele astfel obținute arată că administrarea de plasmă convalescentă reduce mortalitatea de la 25% (la pacienții din grupul de control) la 13% (la pacienții care au primit plasmă convalescentă). În baza acestor date, autoritatea americană de reglementare în domeniul medicamentelor (Food & Drug Administration) intenționează să autorizeze până la sfârșitul lunii august acest tratament, astfel încât să poată fi administrat pe scară largă.

  1. b) Marea Britanie este una dintre ultimele țări europene care a autorizat administrarea de plasmă convalescentă. Cu toate acestea, în prezent, sub conducerea medicilor de la prestigioasa Oxford University, se desfășoară unul dintre cele mai ample studii clinice privind eficiența acestui tratament.

Medicii de la Oxford, împreună cu NHS (National Health Service) și alături de organizații neguvernamentale și importanți influenceri au derulat campanii masive de informare și promovare a donării de plasmă convalescentă[21]. Ca urmare a acestor campanii, până la sfârșitul lunii iulie, peste 100.000 de britanici s-au prezentat la centrele de transfuzie să doneze plasmă convalescentă. Practic, peste 30% dintre britanicii infectați cu noul coronavirus s-au prezentat la donare, punând în dificultate sistemul de transfuzie, care nu a putut să-i preia pe toți cei care au dorit să doneze. Oamenii au fost convinși să doneze tocmai datorită campaniilor de informare foarte bine organizate, în care medici cu foarte mare reputație au vorbit public despre beneficiile plasmei convalescente, alături de multe personalități, care au donat plasmă oferind astfel exemple de urmat. Inclusiv Ministrul Sănătății din Marea Britanie a fost unul dintre cei care au donat de mai multe ori.

Marea Britanie a devenit astfel țara cu cel mai mare procent de donatori dintre cei infectați. Fără stimulente financiare pentru donarea de plasmă, ci doar prin campanii foarte bune de informare și promovare a donării.

  1. c) Republica Moldova, despre care ne place să spunem că este sora mai mică a României, este unul dintre exemplele de bună organizare în privința donării de plasmă. Sistemul de transfuzie din Republica Moldova este mai bine dotat decât cel din România, deși noi suntem țară membră a Uniunii Europene de peste 13 ani și am avut acces la fonduri nerambursabile ce puteau fi utilizate pentru modernizare și dotarea cu echipamente de colectare, testare, procesare și depozitare a componentelor sanguine.

Pentru a evita testarea HLA a donatorilor de sex feminin și respectiv reacțiile adverse severe (sindromul TRALI), Republica Moldova a luat decizia să accepte la donare de plasmă convalescentă doar bărbați[22]. Conform studiilor publicate de medicii britanici de la Oxford University, oricum femeile au un nivel de anticorpi mai redus[23]. Practic, prin această decizie, Republica Moldova a redus la 50% populația donatoare, dar a suplinit acest neajuns cu o foarte bună organizare a recrutării donatorilor, direct în spitalele care tratează pacienții COVID-19, respectiv prin medicii de familie care iau în evidență pacienții asimptomatici. Nu în ultimul rând, au derulat în toată această perioadă campanii publice de informare și promovare a donării, asigurând cu maximă transparență informarea periodică a populației în privința numărului de donatori, a dozelor colectate, precum și a distribuției către spitale a acestor doze.

Rezultatele sunt spectaculoase pentru mica țară de lângă noi: aproape 2.000 de doze de plasmă convalescentă, în comparație cu România care a colectat puțin peste 600 de doze. La o populație de 5 ori mai mică, din care doar jumătate pot dona plasmă, respectiv doar bărbații.

O lecție plătită cu peste 1.400 de morți

În toate aceste luni am văzut un sistem de transfuzie care s-a opus în fiecare zi la orice propunere. Cele mai multe dintre angajatele centrelor de transfuzie se simțeau mereu deranjate de prezența unor echipamente noi, pe care trebuiau să învețe să lucreze, sau de oamenii care veneau să ajute donând plasmă convalescentă, sau de rudele celor din terapie intensivă, care cereau plasmă convalescentă, trimiși să o caute pe aiurea de medicii din spitale.

Această criză a arătat încă o dată că avem un sistem de transfuzie încremenit, care este dominat de baroni ai sângelui, obișnuiți să fie zei în județele lor și să împartă sângele salvator pe bază de intervenții făcute de mai marii zilei (prefecți, primari, parlamentari, șefi de orice fel). Tocmai de aceea au fost foarte deranjați atunci când s-au trezit cu un privat care vine și le instalează un echipament pe care nu l-au cerut ei. Nu contează că acel echipament putea salva vieți, tocmai pentru că în materie de sânge și componente sanguine ei sunt cei care decid cine este salvat și cine nu. Ei sunt cei care spun cine este prioritar și cine nu. Pentru că „n-avem sânge!”. Dar nici când am putea să avem mai mult, pentru că ne dă gratis un privat niște echipamente sau ne dă UE niște bani să cumpărăm ce ne trebuie, tot nu este bine.

Este o lecție de învățat din acest eșec, astfel încât măcar pentru al doilea val al pandemiei să fim mai pregătiți. Din păcate, această lecție are un preț foarte mare. Din cei peste 2 900 de morți, care nu au avut acces la terapia cu plasmă convalescentă, este posibil ca jumătate să fi putut fi salvați. Așa sugerează studiile publicate de medicii americani.

Ce avem de făcut?

Statul trebuie să ia în serios reformarea din temelii a sistemului de transfuzie, așa cum recomandau experții europeni care au realizat auditul sistemului în anul 2007. Dar pentru asta trebuie trecut cu toată forța și determinarea peste opoziția celor care de peste 10 ani conduc transfuzia românească.

Există în centrele de transfuzie din țară medici de o calitate extraordinară și cu rezultate foarte bune, care pot fi aduși la conducerea sistemului național de transfuzie. Cu ajutorul acestor lideri noi, sistemul trebuie restructurat și modernizat, cu fondurile europene pe care Comisia Europeană le-a pus la bătaie pentru colectarea de plasmă convalescentă. Este extrem de important să nu pierdem această oportunitate.

Și pentru că nu ne putem permite să riscăm să mai fim la mâna unui sistem de stat care deține monopolul colectării de plasmă, este bine să permitem și privatului să colecteze plasma pentru fabricarea de medicamente, așa cum se întâmplă în țările europene cu rezultatele cele mai bune.

Peste 50% din plasma colectată în Uniunea Europeană din care se fabrică imunoglobulină, factori de coagulare, albumină și fibrinogen este colectată în doar patru țări: Austria, Cehia, Germania și Ungaria[24]. Sunt acele țări europene care permit atât statului cât și organizațiilor neguvernamentale și companiilor private să colecteze plasmă de la donatorii pe care îi compensează financiar în limite rezonabile (maxim 50 euro/donare). Restul de 23 țări ale Uniunii Europene (care însumează peste 85% din populația Uniunii) colectează doar sub 20% din plasmă, în condițiile în care 30% din plasma este importată din SUA.

Astfel, pe de o parte trebuie urgent reformat și modernizat sistemul de transfuzie aflat în proprietatea statului, dar pe de altă parte trebuie să deschidem calea sectorului privat, care poate astfel deveni un partener care să garanteze accesul pacienților români la medicamentele esențiale fabricate din plasmă umană. Dacă România ar fi avut deja un sector privat de colectare a plasmei pentru producția de medicamente, așa cum au alte țări din UE, cu siguranță am fi putut asigura un număr suficient de doze de plasmă convalescentă, ce ar fi putut salva măcar jumătate dintre cei morți de COVID-19.

Acest articol a fost publicat în volumul colectiv COVID-19 Dimensiuni ale gestionării pandemiei, coordonator Sorin Bocancea, Editura Junimea Iași.

[1] The Journal of Clinical Investigation – The convalescent sera option for containing COVID-19 (autori: Arturo Casadevall și Liise-anne Pirofoski): https://www.jci.org/articles/view/138003

[2]Ministerul Sănătății – Minuta dezbaterii publice din data de 26 iunie 2019: http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2019/06/Minuta-26-iunie.pdf

[3] Nature – How blood from coronavirus survivars might save lives: https://www.nature.com/articles/d41586-020-00895-8

[4] Protocolul de donație din data de 30 martie 2020: https://www.hozoc.com/wp-content/uploads/2020/03/Protocol-donatie-semnat-30.03.2020.pdf

[5] Memoriu Justificativ prin care Centru regional de transfuzie Timișoara refuză echipamentul și cele 1000 de kituri de colectare de plasmă donate: https://www.hozoc.com/wp-content/uploads/2020/08/Memoriu-justificativ.pdf

[6] Dr Corina Posea, de la CTS București, declară pentru Libertatea că nu se poate colecta plasmă convalescentă, pentru că este nevoie de achiziția urgentă a unui echipament special de testarea a nivelului de anticorpi https://www.libertatea.ro/stiri/un-medic-hematolog-a-izbucnit-romania-nu-poate-incepe-studiul-cu-plasma-convalescenta-pe-pacientii-covid-19-pentru-ca-nu-are-un-test-2943937

[7] Dr. Andrei Aurel Rosin, Președintele Societății Române de Transfuziologie explică pentru Realitatea Plus că tratamentul cu plasmă este periculos  https://www.fanatik.ro/cat-de-periculos-este-tratamentul-cu-plasma-umana-medicii-explica-la-ce-riscuri-se-expun-pacientii-19202751

[8] Dr. Andrei Aurel Rosin explică pentru Realitatea Plus că în spatele donației de află „interesul de a privatiza transfuzia” https://www.stiripesurse.ro/scandal-tratament-plasma_1466324.html

[9] Comisia Europeană – Guidance on collection, testing, processing, storage, distribution and monitored use: https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/blood_tissues_organs/docs/guidance_plasma_covid19_en.pdf

[10] Sesisarea prin care am informat Ministerul Sănătății privind refuzul Centrului regional de transfuzie Timișoara de a primi echipamentul și consumabilele donate, conform Protocolului de donație semnat cu Ministerul Sănătății: https://www.hozoc.com/2020/06/10/timisoara-refuza-donatiile-pentru-vrea-sa-cumpere-de-3-ori-mai-scump/

[11] Dr Maria Pilat, directoarea Centrului de transfuzie din Suceava a refuzat echipamentul de plasmafereză motivând că nu are spațiu și personal suficient: https://www.monitorulsv.ro/Sanatate/2020-05-08/Cand-s-ar-putea-introduce-tratamentul-cu-plasma-pentru-bolnavii-COVID-de-la-Spitalul-Judetean-Suceava

[12] Centrul de transfuzie sanguină Galați, încă din primele săptămâni, a realizat cel mai mare număr de recoltări de plasmă convalescentă: https://www.mediafax.ro/coronavirus/judetul-fruntas-la-numarul-de-donatori-1-din-17-persoane-vindecate-de-covid-19-a-donat-plasma-hiperimuna-19297554

[13] Iată lista cu orașele unde am instalat cele 18 echipamentele oferite gratuit centrelor de tramsfuzie: Arad, Alba Iulia, Bacău, Baia Mare, Bârlad, Bistrița Năsăud, Brașov, București, Buzău, Galați, Giurgiu, Focșani, Hunedoara, Iași, Piatra Neamț, Pitești, Ploiești, Sibiu

[14] Cel mai bun exemplu este al cel al medicilor din Statele Unite: În reportajul realizat de CBS News îi puteți cunoaște medicii care au inițiat programul american prin care au reușit în doar 4 luni să administreze plasmă convalescentă unui număr de peste 70.000 de pacienți: https://www.youtube.com/watch?v=i4DWMvOWPSo&feature=youtu.be&fbclid=IwAR0xw2kcVDpUC-AWXWrHWALnK3G4i3NMImWHGcbPSFyPuss8di0vdaM5o3U

[15] Mulți directori de centre de transfuzie dau vina fie lipsa donatorilor, fie pe lipsa de dotări și personalul insuficient: https://www.gandul.ro/coronavirus/doar-aproape-500-de-romani-vindecati-de-covid-19-au-donat-plasma-doina-gosa-se-lasa-foarte-greu-convinsi-sa-vina-sa-doneze-florin-hozoc-scandalos-19479627

[16] Cele 22 de județe în care nu există echipamente de plasmafereză: Bihor, Botoșani, Brăila, Caraș-Severin, Călărași, Cluj, Constanța, Covasna, Dâmbovița, Dolj, Gorj, Harghita, Ialomița, Mehedinți, Mureș, Olt, Satu Mare, Sălaj, Teleorman, Timiș, Tulcea, Vâlcea.

[17] Iată proiectul transmis Ministerului Sănătății de Besmax Pharma Distribution. Oferta a fost refuzată verbal, în cadrul unei discuții cu Secretarul de Stat Dragoș Garofil, în data de 2 iulie 2020, la Ministerul Sănătății. https://www.hozoc.com/wp-content/uploads/2020/07/Parteneriatul-22Plasm%C4%83-anti-COVID1922.pdf

[18]Comisia Europeană a invitat centrele de transfuzie să solicite fonduri nerambursabile pentru achiziția de echipamente de plasmafereză și consumabile: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_20_1435

[19] Effect of Convalescent Plasma on Mortality among Hospitalized Patients with COVID-19: Initial Three Month Experience: https://www.medrxiv.org/content/10.1101/2020.08.12.20169359v1.full.pdf

[20] Mayo Clinic Proceedings COVID-19 Convalescent Plasma in 20,000 Patients https://els-jbs-prod-cdn.jbs.elsevierhealth.com/pb/assets/raw/Health%20Advance/journals/jmcp/jmcp_ft95_6_8.pdf

[21] NHS (National Health Service) – 100,000 people have now offered to donate COVID-19 convalescent plasma

https://www.nhsbt.nhs.uk/news/100-000-people-have-now-offered-to-donate-covid-19-convalescent-plasma/

[22] Criteriile de eligibilitate pentru donatorii de plasmă convalescentă în republica Moldova: https://cnts.md/?p=16#

[23] Un studiu realizat de Oxford University pentru NHS a arătat că bărbații infectați cu noul coronavirus dezvoltă mai mulți anticorpi decât femeile: https://www.nhsbt.nhs.uk/news/men-make-more-coronavirus-antibodies-than-women/

[24] Conform datelor privind consumul de plasmă umană în Uniunea Europeană, 35% din plasma utilizată la fabricarea de medicamente necesare pacienților europeni este importată din SUA. Peste 50% din plasma procesată este colectată de la donatori din Austria, Cehia, Germania și Ungaria, țările europene care compensează financiar donatorii și permit funcționarea centrelor private de donare. Celelalte 25 de țări membre UE contribuie cu mai puțin de 15% din consumul de plasmă umană pentru fabricarea de medicamente esențiale. https://healthcare-in-europe.com/en/news/edqm-blood-guide-could-make-europe-more-dependent-on-us-plasma.html

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.