Ce vraji mai fac bancile?

Bancile sunt astazi mai nesigure ca oricand, dupa ce s-a dovedit ca te poti trezi ca banii din conturile curente (depozite la vedere) sunt folositi de catre acestea pentru a acoperi pierderile rezultate din plasamentele gresite.

Cu toate acestea, increderea in banci inca este nemeritat de mare. Asta pentru ca evenimentele din ultima vreme nu-i tulbura pe cei care se cred prea saraci (sau prea cinstiti), ca sa fie interesati de problemele bancilor.

Tocmai de aceea voi explica astazi cum pot fi loviti chiar si aceia care nu au in conturi mai mult de 100.000 euro (limita pina la care orice depozit este garantat).

Ce face banca cu salariul tau, primit pe card?

Am explicat intr-un articol anterior  (https://www.hozoc.com/scoateti-va-banii-din-banci/) care este diferenta intre depozitele la termen (cu dobanda) si depozitele la vedere (contul curent). Practic, depozitele la vedere inseamna banii de salariu pe care ii primeste cineva pe card (sau in cont), banii unei firme (proveniti din incasarile curente si destinati platii furnizorilor, salariilor etc) sau, pur si simplu, banii incasati de cineva in urma unei tranzactii (de exemplu vinzi un apartament, ca sa cumperi altul, dar intre timp banii stau in banca).

Ei bine, pentru fiecare salariu incasat de tine pe cardul de debit, banca emite cinci carduri de credit, catre cinci persoane diferite, care practic vor folosi banii tai, tocmai pentru ca banca stie ca tu nu ii folosesti pe toti imediat. Banca incaseaza de la fiecare dintre cei cinci detinatori de carduri de credit o dobanda de 20-30%/an. Daca tu si cei cinci detinatori de carduri de credit, v-ati duce la banca in aceeasi zi si ati cere toti banii, banca nu ar avea de unde sa-i dea;… i-ar putea da doar unuia dintre voi sase (primului venit). Asta este o schema Ponzi (exact cum a fost si Caritas-ul)

Exact la fel se intampla cu orice suma pe care banca o vede in conturile persoanelor fizice sau juridice. Cu ajutorul unor complicate formule matematice, fiecare banca isi calculeaza lichiditatea si ajunge astfel la concluzia ca banii vostri ii poate da cu imprumut, la cinci pina la zece clienti. Tocmai pentru ca tu nu ii folosesti imediat.

Legal, sumele aflate in depozitele la vedere (cont curent), sunt proprietatea titularului de cont, iar banca nu poate dispune de ele, fara dispozitia acestuia. Insa, tot legea, le da voie bancilor sa considere ca sumele aflate la sfasitul zilei in conturile clientilor sunt “un fel de active proprii” (asa cum spun uneori bancherii)… si le “joace” pentru a face profit. Acesta este profitul curat al bancii, pentru ca titularii banilor nu primesc decat o dobanda ridicola (sub 0,5% pe an).

Practic, la sfasitul fiecarei zile, banca isi baga adanc mana in banii tai (persoana fizica sau juridica) si ii da cu imprumut diversilor clienti.

Ce face banca cu ipoteca pe care ti-a pus-o pe casa?

Casa pe care ai ipotecat-o in favoarea bancii care ti-a dat un credit, este si ea trecuta in contabilitatea bancii drept un “activ”. Si ca orice activ, este valorificat, adica este tranformat in bani, care sunt iar imprumutati diversilor clienti.

Inainte de criza inceputa in 2007, bancile ajunsesera sa vanda o ipoteca si de opt ori. Adica la o casa ipotecata, erau finantate opt case.

Mai mult, in goana dupa bani, banca vinde si veniturile tale viitoare, pe care esti obligat sa le gajezi pe toata perioada creditului. Mai pe intelesul tuturor, banca de la care ai luat credit de 100.000 euro, te-a vandut cu tot cu casa si cu salarii, dar nu o data, ci de opt ori.

Stiu, e socant si greu de crezut! O sa credeti ca exagerz, dar asta e adevarul.

Inainte de criza, calculul bancii era simplu: 1) Casa ipotecata valora minim 130% din valoarea creditului. 2) Rata de crestere a pietei imobiliare era estimata la o medie 25%/an, pentru urmatorii 20 de ani (perioada creditului), adica imobilul urma sa aiba o valoare de 650% la finalul contractului. 3) la o dobanda de 8-10% pe an, in 20 ani, beneficiarul plateste aproximativ 300.000 euro (am simplificat calculul!).

Toate acestea arata ca pentru acei 100.000 euro, banca avea in mana de peste opt ori mai mult; tocmai de aceea isi permitea sa dea inca 800.000 euro credite catre alti clienti.

Bancile au incurajat bula imobiliara, pentru ca astfel au ajuns sa vanda o ipoteca si de 15 ori (in Statele Unite bancile aplicau o rata de crestere a pietei imobiliare de 50% pe an!). Mai multe credite insemnau profituri si bonusuri mai mari. Nimeni nu se mai gandea la riscuri si la faliment. Toata lumea era fericita.

Cine sunt principalii beneficiari ai acestor bani?

Culmea e ca doar o mica parte dintre acesti bani s-au dus pe “credite cu buletinul”. Insa este destul de neplacut sa stii ca tu ai ipotecat casa, pentru ca sa ia unii credit cu buletinul pentru un telvizor.

Insa cei mai multi bani s-au dus in buzunarele guvernelor, care astfel si-au finantat deficitele imense, ca sa dea pomeni sociale, salarii grase de bugetari nesimtiti si comenzi de stat catre companii care plateau spagi grase politicienilor. Toate acestea au fost platite de tari precum Grecia, Portugalia, Irlanda, Spania si Italia din imprumuturi acordate de banci.

Dar au mai fost si altii: marii rechini financiari, care si-au finantat speculatiile bursiere. Marii jucatori de pe burse, nu cumparau cu banii lor. Toate fondurile de investitii bursiere au beneficiat de finantari grase de la banci. Imaginati-va ca unii dintre acesti jucatori, veneau cu 10 lei, iar banca le dadea 90 de lei, ca sa cumpere cu 100 de lei actiuni; daca acestea actiuni cresteau la o valoare de 120 lei, dadeau bancii 90 de lei, plus dobanda, iar ei ramaneau cu 100% randament. Daca insa actiunile scadeau la 40 de lei, ei pierdeau 10 lei, dar banca pierdea 50 lei.

Cam asa s-au pierdut din 2008 cateva sute de miliarde. Cu ce au garantat bancile? Cu banii vostri din conturile curente, din depozitele la termen si cu bunurile pe care le-ati ipotecat in favoarea lor.

 318255_198208920301110_1233621855_n

Statul este beneficiar, dar si complice la acest furt.

Statul nu este doar unul dintre principalii beneficiari ai acestui dezmat al bancilor, dar este si complicele acestora.

Mai intai, statul a reglementat superficial sistemul bancar, lasand negarantate sumele aflate in conturile curente (depozitele la vedere). Desi din punct de vedere juridic, acesti bani nu sunt la dispozitia bancilor, statele au lasat acestora libertatea de a se “juca” cu acesti bani si, au uitat sa ceara ca restituirea acestor sume sa fie 100% garantate. Au cerut bancilor sa constituie o rezerva minima obligatorie si doar atat. Astfel, bancile au inceput sa bange mana tot mai adanc in aceste conturi curente si sa se joace tot mai imprudent cu acesti bani, tocmai pentru ca nu aveau nici o obligatie legala de a garanta restituirea lor.

Pe de alta parte, au refuzat sa reglementeze falimentul persoanelor fizice, bancile facand mari presiuni in acest sens. In acest fel, persoanele fizice raman tapul ispasitor pentru toate pierderile bancilor. Companiile se pot pune sub protectia falimentului, guvernele se pun sub protectia legilor pe care le schimba in favoarea lor, dar cetatenii raman sa plateasca toate pierderile.

Nu in ultimul rand, statele au jucat alaturi de banci si atunci cand au reglementat clasificarea riscurilor. Agentiile de rating sunt ele insele creatii ale bancilor, folosite de acestea pentru a securitiza creditele si investitiile. Mai simplu spus, agentiile de rating au fost folosite sa dea calificative bune sau mai putin bune, dupa cum o dicta intersul bancilor si al guvernelor.

Pentru a fi incurajate sa dea credite guvernelor, aceste imprumuturi erau clasificate ca fiind 100% sigure. Numite “imprumuturi suverane”, creditele guvernamentale erau punctate foarte bine in contabilitatea unei banci, desi erau garantate doar de un tabu: statele platesc, ele nu dau faliment. Statul a facut aceasta regula, ca sa fie avantajat in raport cu orice alt client care vroia sa imprumute bani de la banci.

Asa se face ca agentiile de rating au tinut rating AAA pentru Islanda, desi aceasta se prabusea; la fel s-a intamplat si cu alte tari. De asemenea, agentiile de rating nu au avertizat cu privire la bancile care s-au prabusit in Statele Unite la inceputul crizei. Dar cel mai grav, agentiile de rating nu au spus nimic despre toate ingineriile financiare, care ascundeau sub acelasi ambalaj credite imobiliare neperformante, impreuna cu imprumuturi suverane si finantari dubioase pentru fonduri speculative. Astfel de “bombe” frumos ambalate erau clasificate AAA de agentiile de rating, fara ca autoritatile sa spuna ceva.

Un ultim exemplu: la sfarsitul anului 2011, Banca Centrala Europeana a dat publicitatii raportul privind testele de stress pe care le-au facut toate bancile europene. In acest raport, toate bancile cipriote aratau foarte bine; au trecut cu brio testul de stres. Si atunci, ce incredere sa mai ai in autoritatile nationale sau cele europene, care au rolul de a reglementa sistemul bancar?

Ce stii despre banca ta?

In aceste conditii, fiecare dintre noi ar trebui sa se gandeasca la un singur lucru: cat de bine se simte banca mea?

Majoritatea bancilor sunt slabite de creditele neperformante acordate unor state falimentare (Grecia, Portugalia, Irlanda, Spania, Italia, Franta). De asemenea, toate bancile au pierdut zeci de miliarde din finantarile acordate fondurilor speculative. Nu in ultimul rand, recesiunea economica a transformat multe imprumuturi acordate companiilor si persoanelor fizice in credite neperformante.

La Bruxelles, dupa ce experimentul cipriot a reusit, se vorbeste tot mai clar despre aplicarea aceleiasi solutii in toate celelalte situatii similare.

Astfel, Spania si Italia par sa fie urmatoarele victime ale crizei. Doar ca datoriile acestor tari sunt atat de mari, incat pierderile nu pot fi sustinute de bugetul UE. Dar pot fi acoperite de clientii bancilor care au imprumutat guvernele acestor tari. Mai exact, Spania si Italia le spun acestor banci ca nu le mai dau decat 30% din sumele imprumutate, iar bancile, la randul lor, le spun clientilor ca si-au pierdut banii din conturi, dar si casele (daca nu restituie in maxim 90 zile creditele contractate).

Exact asa se intampla in aceste zile cu Banca Populara din Cipru (Laiki). Toti banii firmelor care aveau conturi la aceasta banca sunt blocati. La fel si banii persoanelor fizice. Oficial, sumele de pina la 100.000 euro sunt garantate, dar practic nu pot fi transferate din conturi pina nu se finalizeaza restructurarea bancii. De asemenea, toti clientii care au imprumuturi luate de la Laiki Bank au fost notificati ca trebuie sa restituie aceste credite in 60-90 zile (in functie de valoarea creditului); daca nu, se va trece la valorificarea garantiilor (ipoteci, gaj etc.)

Tu stii ce probleme are banca ta? Cat o fi pierdut investind in obligatiuni grecesti, portugheze, spaniole, italiene? Sau cat a pierdut finantand fonduri speculative? Daca nu stii raspunsurile la aceste intrebari, ar trebui sa fii nelinistit. Zece banci mari din Europa se pregatesc sa dea faliment.

Ce mai e de facut?

Din pacate, politicienii care ne conduc reactioneaza doar la presiune. Doar cand presiunea este suficient de mare, reactioneaza eficient.

Bancile trebuie readuse in limitele responsabilitatii si ale legii. Atat statele, cat mai ales institutiile europene trebuie fortate sa reglementeze mult mai riguros sistemul bancar:

1. Bancile trebuie obligate sa garanteze 100% sumele aflate in depozitele la vedere(adica acei bani care sunt in conturile curente, nu in depozite la termen, pentru care primesti dobanda).

2. Trebuie sa fie interzisa utilizarea de fonduri publice pentru acoperirea pierderilor suferite de banci. Aceste pierderi trebuie suportate doar de catre actionarii bancilor si de catre titularii depozitelor la termen, mai mari de 100.000 euro

3. Trebuie limitate imprumuturile catre state, prin stabilirea unor plafoane la banci. De asemnea, trebuie stabilite plafoane privind gradul de indatorare al statelor, precum si limite privind deficitul bugetar al acestora.

4. Trebuie implementate prin legislatie europeana, toate prevederile Tratatului UE referitoare la libera circulatie a capitalurilor. In acest sens, legislatia europeana trebuie sa garanteze fiecarui cetatean UE ca isi poate stabili liber rezidenta fiscala in oricare dintre tarile UE si ca isi poate deschide neingradit conturi in orice banca de pe teritoriul UE. (in acest fel, banii cetatenilor sau ai firmelor sunt feriti de excesele statelor sau ale bancilor).

5. Uniunea Europeana trebuie sa reglementeze falimentul persoanelor fizice, prin care acestea sa se poata pune sub protectia falimentului. Vor fi protejate in acest fel intersele financiare ale copiilor (mostenitorilor legali), intersele persoanelor aflate in intretinerea persoanei aflate in faliment (si care nu este direct vinovata de situatia de faliment). De asemenea, persoana aflata in faliment este protejata in fata oricaror excese din partea bancilor. Pe de alta parte, bancile vor fi mai responsabile in evalauarea celor carora le vor acorda imprumuturi.

Ca sa fortam adoptarea acestor reglementari simple, ar trebui sa punem presiune. Cum? Scoateti-va banii din banci, pentru a obliga bancile si statele sa reformeze sistemul, astfel incat banii vostri, dar si proprietatile (ipotecate) sa fie protejate de actiunile iresponsabile ale bancilor.

Nimeni nu este atat de sarac, cat sa nu fie lovit de falimentul unei banci. Si nici o banca nu e atat de mare, cat sa fie ferita de falimentul unei tari pe care a finantat-o.

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.