Butonul nuclear

Pentru ca inca nu se sting ecourile “planului de salvare” aplicat in Cipru, politicienii au actionat butonul nuclear, care tradeaza miza razboiului.

Tocmai de aceea m-am hotarat sa scriu un articol care sa dezvolte acest subiect, un articol care nu merita a fi citit de toti cei deja spalati pe creier si care cred povestile celor care numesc Cipru “o masina de spalat banii mafiei si a evazionistilor”. Pentru acesti cititori am pregatit deja un viitor articol in care le voi dezvalui ce soarta li se pregateste si lor.

Ma adresez acum exclusiv celor care nu-i urasc pe bogati, celor care inteleg ce inseamna libertatea economica, proprietate privata si care nu stau la rand sa vada cum moare capra vecinului.

Ce este un “paradis fiscal”?

Toate tarile puternice au fortat in ultimii 50 de ani o deschidere a barierelor economice si au promovat interesele lor finaciare sub pretextul legitim al libertatilor economice. Odata deschise aceste bariere, economia mondiala a intrat in era globalizarii. Capitalurile aveau astfel libertate deplina de miscare, ceea ce a adus avantaje enorme tarilor puternice, pentru ca acestea exportau capital, dar si produse. In acest fel, economiile tarilor mari au cucerit rapid pietele celorlalte si, in acelasi timp, au cucerit si resursele acestora.

Bucurandu-se de beneficiile globalizarii, unele tari au ales sa ofere rezidente ieftine pentru capitaluri. Adica, au decis sa isi stabileasca politici fiscale stimulative pentru cei care doreau sa plateasca taxe mai mici decat in tarile lor de origine.

Asa au ajuns companiile americane si europene sa isi mute o mare parte din profituri in firme cu rezidenta fiscala in tari mai “ieftine”.

Mai mult, unele dintre tarile cu economii puternice au incurajat coloniile lor sa se transforme in “paradisuri fiscale”. Asa s-a intamplat cu Olanda si Antilele Olandeze, cu Marea Britanie respectiv Insulele Virgine Britanice etc. In acest fel, atat Marea Britanie cat si Olanda au pastrat acasa banii care, desi nu erau impozitati in tara-mama, se intorceau acolo pentru a fi investiti.

Alte tari, precum Cipru si Luxemburg au incercat sa devina centre financiare importante. Pentru asta, nu doar ca au redus impozitele si au debirocratizat administratia, dar au creat propriul sistem bancar, la fel de prietenos ca si cel fiscal.

Astfel, o mare parte din impozitele datorate de contribuabili, in special in tarile cu fiscalitate ridicate, nu au mai fost incasate, pentru ca in mod absolut legal, capitalurile au fost mutate in rezidente fiscale mai ieftine. In limbajul comun al corporatiilor asta se numea optimizare fiscala. Adica, la fel ca orice alt cost, impozitele datorate puteau fi reduse tocmai daca erau “exportate” intr-o tara cu fiscalitate minima.

Printre aceste companii absolut serioase, s-au amestecat si mafioti si traficanti, dar asta nu inseamna ca menirea esentiala a acestor tari era aceea de a spala bani. Asa cum menirea esentiala a Wall Street nu este aceea de a-l ajuta pe Bernard Madoff sa fure 18 miliarde $ de la investitori creduli.

Inceputul sfarsitului

Criza economica inceputa in 2008 a facut ca toate companiile sa caute noi solutii de ajustare a costurilor, astfel incat sa ramana competitive. Pe langa reduceri de personal si relocari de productie, schemele de optimizare fiscala au fost tot mai des folosite pentru a reduce costurile firmelor. Practic, toate marile companii au supravietuit crizei si pentru ca si-au exportat o mare parte din profituri in paradisuri fiscale. Toate!

In acest fel, statele mari au inceput sa incaseze si mai putine taxe. Si in loc sa isi ajusteze costurile sociale, guvernele au devenit din ce in ce mai agresive cu acei contribuabili, care au ales sa-si exercite libertatile, inclusiv aceea de a-si stabili o rezidenta fiscala mai ieftina pentru banii rezultati din munca lor.

Atat Statele Unite, cat si Germania, Franta si Italia au adoptat atitudini tot mai ostile, la limita legii, impotriva celor care utilizau legea pentru a-si optimiza costurile fiscale. Toate aceste tari au facut modificari legislative dramatice, tocmai pentru a limita libertatea de circulatie a capitalurilor catre paradisuri fiscale.

Este socant exemplul Germaniei, care a ajuns sa aiba un conflict deschis cu statul elvetian, dupa ce a mituit functionari bancari pentru ca acestia sa le dea liste cu cetateni germani care aveau conturi in bancile elvetiene. Desi Elvetia a deschis proceduri judiciare impotriva mituitorilor (angajati ai fiscului german) si a cerut extradarea acestora, Germania a refuzat, declarand ca acestia sunt eroi, nu infractori.

De asemenea, tot Germania a adoptat modificari legislative, care-i obliga pe cetatenii sai care se muta in alta tara, sa plateasca inca 5 ani impozite statului german.

Beneficiari ai globalizarii, care le-a permis extinderea pietelor si controlul asupra multora dintre resursele mondiale, tarile puternice se vad acum nevoite sa lupte impotriva celor care, la randul lor, isi doreau sa banefieze de mult trambitata libertate economica.

Cu toate acestea, nici una dintre tarile puternice nu au avut curajul sa impuna legi clare, care sa interzica circulatia capitalurilor. Tocmai pentru ca asta ar fi insemnat sfarsitul globalizarii, deci si sfarsitul economiilor tarilor mari.

69393_295461560563723_678366454_n

Butonul nuclear

Pentru ca limitarea prin lege a libertatilor economice nu era o optiune pentru marile puteri, a fost aleasa o solutie care poate fi aplicata selectiv: Falimentul tarilor care ofera rezidenta fiscala ieftina!

Cipru a fost un experiment de succes. Astazi, aceasta tara este complet blocata. Bancile nu mai permit plati mai mari de 5000 de euro, ceea ce face ca orice companie sa fie inoperanta.

Insa nu era suficient. Tocmai de aceea, zilele acestea au fost aruncate pe piata 2,5 milioane de documente care dezvaluie numele a peste 150.000 de persoane, care detin companii si conturi in paradisuri fiscale.

La gramada, acesti 150.000 de oameni sunt numiti mafioti, traficanti, evazionisti care isi spala banii si sunt aratati gloatei infometate ca fiind cei care sunt vinovati pentru ca prea-cinstitele guverne nu mai au bani pentru pomeni electorale.

150.000 de oameni asteapta sa fie marcati cu un X pe frunte si imbarcati in trenuri ale infamiei, de o gloata de jurnalisti spalati pe creier, pentru care libertatea nu are nici o valoare.

Guvernele tarilor puternice spera ca, astfel, vor reusi sa inchida toate centrele financiare care ofereau rezidenta fiscala ieftina. Si mai spera ca banii acestor oameni vor ajunge in conturile acestor guverne, pentru a realiza mult promisa relaxare a austeritatii.

Doar ca, cei mai multi si mai bogati dintre cei 150.000 de oameni de pe aceste liste, isi vor muta profiturile in Asia (Singapore, Malaesia, Indonezia), iar Europa va pierde si mai mult. Statele Unite nu vor avea probleme, pentru ca au destula hartie ca sa tipareasca toti dolarii de care au nevoie.

Cine mai discuta despre libertate?

In ultimele zile nu am mai vazut ziaristi care sa discute despre libertate. Ii vad insa pe acei ziaristi care au fost platiti in ultimele luni sa lucreze alaturi de serviciile secrete, pentru a pregati ziua Z. Acestia urla astazi pe ecranele televizioarelor impotriva mafiotilor care si-au pierdut banii in Cipru. Multi dintre ei au fost la randul lor platiti in si din conturi deschise in Cipru.

Desi ma simt singur, voi discuta in continuare despre libertate: libertatea economica si dreptul de a dispune liber si neingradit de rezultatele muncii mele.

Acesta este fundamentul societatii pe care am construit-o. Iar taxele sunt doar un pret pe care il platim pentru a ni se asigura aceasta libertate.

Cand insa mi se ia sau mi se ingradeste libertatea de a dispune de rezultatul muncii mele, pe motiv ca am conturi intr-o tara in care “stim noi ca au conturi toti mafiotii” inseamna ca mi se ia libertatea si, toti ar trebui sa sara sa ma apere. Incluziv presa, care era candva un caine de paza al democratiei… veghea tocmai sa nu fie incalcate liberatile fundamentale.

Taxele reprezinta pretul pe care il platim pentru a ni se garanta libertatea de a dispune neingraditi de proprietatea noastra. Dar atunci cand taxa asta mi se pare prea mare, sunt liber sa ma duc in alta parte, unde platesc mai putin, pentru acelasi lucru: LIBERTATEA.

Ce va urma?

Va recomand un film, “In Time” (Justin Timberlake in rolul principal). Asta urmeaza. Nu va mai fi loc de “afaceristi independenti” care-si permit sa aleaga o tara mai ieftina. Lumea care ni se construieste va fi una in care muncesti ca sa platesti statului 60% din ce produci.

Ce face statul cu banii pe care ii platesti tu? Ii da de pomana celor care astfel devin masa lor de voturi. Tu, cel care muncesti si produci, oricum nu mai contezi; ceilalti vor fi mereu mai multi. Daca va fi nevoie, vei plati mai mult ca sa fie ei si mai multi.

Cei care primesc de pomana de la stat nu vorbesc niciodata despre libertate. Ei o primesc sub forma de ajutor social.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.