Revolutia nesimtirii

„Veţi hotărî cum veţi crede de cuviinţă, dar mi-ar plăcea, aş fi încântat dacă, aşa cum multă lume din ţara aceasta îşi doreşte o Românie în picioare, îmi doresc şi un Senat tot în picioare” le-a spus Mircea Diaconu, luni, colegilor de Senat. Colegii lui l-au ascultat si au stat drepti, calcand in picioare o decizie judecatoreasca definitiva.

Oricare dintre noi avem dreptul sa consideram ca o solutie judecatoreasca nefavorabila noua este una nedreapta. Fiecare dintre noi avem dreptul sa o comentam, sa-i injuram pe magistratii care au dat acea hotarare defavorabila noua. Insa fiecare dintre noi se supune  legii si pune in aplicare hotararile judecatoresti ramase definitive; chiar si aceia care isi cauta dreptatea in instantele europene pentru drepturile omului.

Politicienii si-au vazut visul cu ochii: s-au urcat deasupra legii. Au devenit intanta exceptionala de gratiere a pedepselor stabilite de catre justitie. Pentru ca prin votul lor senatorii au oprit sanctionarea unui coleg, refuzand practic punerea in aplicare a unei decizii definitive a judecatorilor.

Culmea este ca protagonistii acestei istorii sunt cei care se revendicau initiatorii unei revolutii a bunului simt. Liderul acestei promise revolutii, Crin Antonescu, este chiar Presedinte al Senatului. In aceasta calitate si avand in  spate votul unei majoritati solide, ar fi putut fi liderul care sa-i conduca pe colegii sai spre solutia asteptata: indeplinirea unei proceduri simple de constatare a incetarii unui mandat de senator, in acord cu o hotarare judecatoreasca definitiva.

Daca simpla logica nu i-ar fi ajuns ca sa-i convinga pe senatorii sai, Crin Antonescu ar fi putut folosi si abilitatile sale retorice recunoscute. Ba chiar ar fi putut folosi si santajul: „daca nu votati cum trebuie, demisionez de la sefia Senatului”.

Mai mult, am asteptat ca dupa votul negativ din Senat, sa aiba o discutie barbateasca cu Mircea Diaconu  (ca intre doi oameni de bun simt)  si sa-l ajute sa-si scrie demisia din Senat. Ar fi salvat onoarea colegilor sai, care s-au ridicat sa calce in picioare statul de drept.

 

Ei bine, aceste ultime evenimente, ni-l arata pe Crin Antonescu tot mai departe de romanii de bun simt. La acestea se adauga inca multe alte istorii ale ultimelor luni.

 

Mai intai a dat dovada unei lipse de simt politic, atunci cand s-a pus pe sine pe cantarul alegerii dintre a-l demite pe Basescu, sau nu. Aducandu-se pe sine in chiar miezul acestei decizii, cu acel „ori eu, ori Basescu”, Crin Antonescu a aratat cat de sigur este de capitalul lui electoral. A crezut ca romanii vor da buzna sa voteze demiterea lui Basescu, de teama sa nu se lase Crin de politica. A fost o aroganta care a costat peste un milion de voturi: voturile celor care desi nu-l mai iubeau pe Basescu, au fost mai tentati de ocazia de a scapa de Crin Antonescu…. Au stat acasa, dar degeaba; asa cum cei care au votat, au facut-o fara folos si ei.

Apoi a fost inceputul sesiunii parlamentare, care l-a gasit pe Crin Antonescu in vacanta, desi era de cateva saptamani Presedinte al Senatului… La intoarcerea din vacanta, intrebat de ziaristi de ce a lipsit la deschiderea sesiunii parlamentare, a raspuns ca un chiulangiu cronic: „oricum nu se intampla nimic in primele zile”. Un astfel de raspuns ne arata ca cel care se vrea presedinte al tarii, lider al revolutiei bunului simt, nu da doi bani pe cei care sunt punctuali, respecta regulile, isi fac treaba cu seriozitate. El este alesul smecherilor nu al fraierilor.

Mai tarziu a gasit o noua stea politica pentru Partidul National Liberal: Gigi Becali – ineptul oier, imbogatit peste noapte din vanzarea islazurilor pe care altadata isi pastea oile. De acesta data a facut dovada ca pentru el Partidul National Liberal este doar o adunatura de baieti utili, fiecare dupa pricepere: Fenechiu si Rusanu fac bani, nu conteaza cum; altii cateva zeci sunt buni sa execute ordinele lui; iar cei  ca el si ca Becali sunt buni sa prosteasca poporul la televizor. Cand a inteles ca el nu reuseste sa-i convinga chiar pe toti prostii sa voteze PNL, Crin Antonescu si-a luat cel mai potrivit ajutor. Gigi Becali a devenit liberal pentru ca-i convinge pe idioti sa-l voteze, iar Crin a calculat ca exact voturile lor ii mai lipseau.

Ultima isprava a liderului plin de bun simt, candidatura sa intr-un colegiu din judetul Teleorman, arata ca Antonescu prefera electoratul usor de convins, sau care poate fi cumparat cu zahar, ulei si pui congelati. Desi isi santajeaza propriul partid cu procentele pe care le are, amenintandu-si colegii ca se retrage daca acestia nu-i sustin deciziile, Crin Antonescu s-a ascuns dupa voturile cumparate de baronul PSD Liviu  Dragnea.

Cu fumuri de mare locomotiva electorala, Crin Antonescu s-a retras in depoul lui Dragnea, baronul-locomotiva care il va trage pina in Senat. Astfel, Crin va astepta urmatoarea suspendare a lui Basescu, din fotoliul de Presedinte al Senatului. Lectia de la referendumul din vara, pare sa-l fi traumatizat: a inteles ca 50% plus 1 este mai mult decat poate el sa adune cu niste vorbe.

Toate astea ni-l arata pe Crin Antonescu un lider care si-a pierdut nu doar bunul simt, ci si simtul realitatii. Realitatea este ca fiecare dintre aceste intamplari il uzeaza si il fac un politician nefrecventabil pentru romanii destepti.

Dincolo de glumele care se fac pe seama sa, Crin Antonescu ar trebui trezit de cei din jur… acest somn il face sa arate penibil.

 

 

Comentarii

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Nume *

Mail *

Website