Bucurii simple

409579_452796258075890_281635201_n

De cele mai multe ori, nu avem rabdare sa privim cerul noptilor senine. Astfel, intr-o viata traita pe fuga, pierdem mii de stele care ne-ar fi putut bucura cu stralucirea lor. Tot la fel, raman netraite multe fericiri marunte, ascunse in sufletele noastre intunecate.

536320_198271056961563_666526931_n

Ceata este un prilej de reintalnire cu frica de necunoscut. Dar in aceeasi masura, este locul in care putem redescoperi simturi pe care am uitat sa le folosim. Lumea e plina de farmec atunci cand o privim cu ochii inchisi.

425440_448481135174069_608128220_n

Ne pierdem printre mult prea multele tristeti banale. Ne tulbura fiecare destinatie pe care n-am gasit-o si uitam sa ne bucuram de frumusetea calatoriei.

575175_433391960016320_1259456499_n

De multe ori suntem incapabili sa mergem mai departe, pentru ca fiecare alegere ne face nefericiti . Privim mereu in urma si astfel devenim prizonierii indoielilor, ezitarilor si tristetii. Ne dorim totul, dar uitam sa ne bucuram de putin.

 

Arhivat dupa:General

Tags: , , ,

Comentarii (1)

hanelore

februarie 18th, 2013 at 7:27    


Mi-am păstrat sufletul (doar inima e cârpită pe ici-colo). Pentru că simt stelele şi iarna şi vara. Iarna sunt reci; simt asta din sclipirea lor albă şi fulgerătoare. Vara stelele sclipesc altfel, mai molatec. Pot fi fericită când văd dimineaţa la geam sau când furnicile merg înşiruite pe cărare.
Ceaţa e rece mereu. Si-acelaşi om mi-arată drumul spre casă în visele cu ceaţă.
Pentru cei din jur sunt un om vesel, pentru că nu mă plâng niciodată. Tristeţile mele-s ascunse în ochi si puţini le pot vedea; nimeni nu mă cunoaşte…
În urmă privesc zâmbind: „dar dacă…?”.
Nu stiu cum e „să ai totul”, dar bucuria mea e să pot dărui celui care are nevoie, fără să aştept răsplata…

Lasa un raspuns

Nume *

Mail *

Website