Alba-Neagra

Masura platii TVA la incasare este una dintre gogoritele politicianiste, care mai degraba incurca decat sa descurce o criza. Pentru ca problema reala nu este faptul ca trebuie sa platesti TVA la 30 de zile dupa ce ai facturat, desi nu ai incasat, ci insasi faptul ca nu incasezi factura aia decat dupa 90 zile, sau chiar dupa doi ani. Termenele de plata foarte lungi sunt problema, nu faptul ca trebuie sa platesti 24% din acea factura, desi inca nu ai incasat-o.

Economia reala, cea care inseamna tranzactii privat-privat ar putea foarte usor sa isi rezolve problema platii TVA in luna urmatoare facturarii. Pentru ca in economia privata, termenele de plata sunt rezonabile si sunt usor de finantat. Problemele sunt produse de cel mai mare client din economia romaneasca: statul.

Statul plateste foarte prost: termenul minim de plata este 90 zile, dar media este 180 zile; iar in mod frecvent platile se fac si dupa 300 zile de la facturare. In aceste conditii, companiile care incaseaza banii de la stat, solicita propriilor furnizori termene de plata foarte lungi. Mai mult, bancile nu isi pot permite sa finanteze contractele cu statul, prin produsele consacrate pe care le-ar putea oferi companiilor private (factoring, scontarea instrumentelor de incasare etc.).

Introducerea platii TVA la incasare este o frectie la un picior de lemn. Limitarile privind aplicabilitatea acestei masuri, o fac utila celor care nu au nevoie de ea. Companiile mari, care sunt furnizorii statului, nu pot beneficia de aceasta masura, chiar daca sunt cei mai loviti: desi statul le plateste facturile dupa 240 zile, acestia trebuie sa plateasca imediat, aceluiasi stat, TVA-ul neincasat.

Pe de alta parte, citind normele de aplicare propuse de Ministerul de Finante, iti dai seama ca mai degraba le platesti TVA-ul la facturare, decat sa iti aduci si mai multe belele in contabilitate.

Dar cel mai grav este ca masura platii TVA la incasare va aduce si mai putine incasari la buget, pentru ca se deschid noi oportunitati pentru evaziune si pentru ca aceasta masura va amana incasarea a catorva milioane de lei din TVA. Practic, statul va constata ca in primele luni de aplicare a acestei masuri va avea mai putini bani.

Ce face statul cand nu are bani? Nu-si plateste furnizorii! Adica termenul mediu de plata a unei facturi va creste probabil la peste 200 zile. Asta inseamna ca, pe de o parte, cei care „beneficiaza” de aceasta masura isi vor incasa facturile cu o intarziere si mai mare si vor plati TVA-ul tot mai tarziu. Pe de alta parte, cei care nu utilizeaza aceasta „solutie geniala”, vor suferi si mai mult, fiindu-le si mai greu sa-si finanteze capitalul de lucru.

Bugetul Romaniei pierde anual 1-3% din PIB, doar pentru ca Ministerul de Finante nu intelege cat de important este ca statul sa-si plateasca furnizorii la maxim 30 zile. Termenele de plata aberante de 180, sau 240 de zile sunt finantate de banci, la dobanzi enorme; bancile care finanteaza companiile care au venituri din contracte cu statul, incadreaza aceste credite la o clasa de risc ridicat, tocmai pentru ca statul nu-si respecta contractele. Aceste costuri de finantare se inglobeaza in preturile pe care statul le plateste. Toate firmele, care castiga contracte cu statul, isi adauga in pret costurile de finantare si costurile de asigurarea a unor riscuri de intarziere ai ncasarilor . Uneori aceste costuri reprezinta 7-10% din pret.

Daca statul s-ar imprumuta de la banci, ca sa-si plateasca la 30 de zile contractele, dobanda acordata statului de catre aceleasi banci ar fi cu 3-5% mai mica, fata de dobanda acordata  de aceleasi banci firmelor care au contracte cu statul. Avand in vedere ca aproximativ 60% din bugetul de stat este cheltuit pe investitii si diverse cheltuieli materiale, economia ar insemna minim 2-3% din buget. Iar aici vorbesc doar de imprumuturile pe care statul ar trebui sa le faca respectand „anvelopa bugetara”, nu de imprumuturile necesare pentru a acoperi deficitul bugetar.

Asta demonstreaza ca politicienii nostri nu inteleg ce au de facut. In loc sa-si plateasca la timp facturile, ei ii prostesc pe creditorii cei mai mici cu margele colorate, doar ca sa castige alegerile.

Sau poate ca stiu. Stiu ca daca statul ar plati la 30 zile, atunci nu ar mai fi loc de spaga data pentru a plati facturile mai devreme. Daca adunam si cei 5-10% spaga pentru plata cu prioritate a facturilor, s-ar putea sa constatam ca „neseriozitatea” statului costa vreo 10% din bugetul de stat, adica vreo 3% din PIB; Un munte de bani!

Plata TVA la incasare nu este o solutie, este o bomboana cu aroma placuta la suprafata, dar care ascunde un gust oribil pe interior. Dupa ce o sugi, ramai cu gura punga.

Adevarata solutie este una singura: statul sa-si plateasca toti furnizorii la maxim 30 de zile. In acest fel, in economia reala termenele de plata s-ar reduce la o medie de 50 de zile. In aceste  conditii, nimeni nu va mai avea nevoie de facilitatea platii TVA la incasare.

Statul roman se poarta mereu ca un hot care te fura la jocul „alba neagra”. Inainte de alegeri, cei aflati la putere mereu iti vor spune ca sub unul dintre cele 3 discuri negre este cel castigator si te vor invita sa joci cu ei. Inainte sa te lase sa alegi discul castigator, te vor ameti folosind niste complici din public, pe care ii vor lasa sa aleaga si sa castige, cat sa fii convins ca ai sansa sa devii si tu milionar.

Castiga mereu doar statul si cei care-l conduc!

 

Comentarii

Nici un comentariu

Lasa un raspuns

Nume *

Mail *

Website